Dispozitive de stocare a informatiilor

Obiectivele lectiei Clasificarea discurilor folosite ca memorii externe. Prezentarea caracteristicilor pentru principalele tipuri de discuri. Organizarea logică a discurilor prin operaţia de formatare.

Tipuri de discuri Memoria externă este capabilă să stocheze permanent informaţiile şi este aptă să redea aceste informaţii rapid.Astfel, ca memorie externă se folosesc discurile. Principalele tipuri de discuri sunt: Discul fix, sau hard disc (HD). Discul flexibil (floppy disk) – FD. Discul compact sau Compact Disk (CD). Discul video digital sau Disk Video Digital (DVD). Memoria flash sau stick-ul de memorie. Dispozitivele periferice folosite pentru citirea memoriilor externe se numesc unităţi de discuri.

Hard-disk (HD) Hard-disk (HD) este componenta pe care sunt stocate fişierele instalate, programele create de utilizator şi sistemul de operare. Are o capacitate mare de stocare a informaţiei (10 Go- 1 To) şi este situat în interiorul carcasei calculatorului, dar există şi variante portabile. Viteza de acces la informaţie este foarte mare (85 ms). Principiul de înregistrare a informaţiei este prin magnetizare. Dispozitivul care operează cu acest suport este unitatea de disc dur.

Memoria Flash USB Memoriile Flash USB sunt foarte uşor de folosit, mult mai rezistente decât celelalte discuri, au viteza mare de transfer, capacitate de stocare de până la 16 Gb. Un stick de memorie este format dintr-un dispozitiv de stocare cu memorie flash si un USB (Universal Serial Bus). Cele mai multe memorii flash utilizeaza o conexiune USB de tip standard care permite conectarea intr-un port de pe computerul personal, dar exista drivere si pentru alte interfete.

Discul flexibil (discheta) Discul flexibil (discheta) este un disc magnetic flexibil, portabil. Capacitatea de stocare a unei dischete este mică (2,88 Mo), dar şi timpul de acces este redus. Inregistrează informaţia prin magnetizareSuportul este protejat într-o carcasă de plastic. Dispozitivul care manevrează un astfel de disc este unitatea de floppy-disk.Nu se mai foloseste acest disc din anul 2005. Exemplu Floppy-Disk Sony • Capacitatea dischetelor folosite 1,44 MB.

Discul Compact (CD) Este un disc mobil cu capacitatea de memorare mare (720 mo). Procesul de înregistrare a informaţiilor foloseste tehnici lasser şi se numeşte „ardere”. Dispozitivele care operează cu aceste discuri se numesc unităţi CD-ROM (realizează doar operaţia de citire) şi CD-RW (realizează operaţiile de citire şi înregistrare).

Discul Video Digital (DVD) DVD-ul a apărut ca o extensie a CD-ului, având aceleaşi proprietăţi, diferenţa fiind capacitate de stocare mult mai mare a DVD-urilor (aproximativ 5- 7 GB). Este destinat aplicaţiilor multimedia sau stocării unor cantităţi mari de date. Dispozitivele care operează cu aceste discuri sunt DVD-ROM, respectiv DVD-RW. Exemplu: DVD-Rom Pioneer • viteza de citire DVD-uri 16x; • viteza de citire CD-uri 40x.

Organizarea logica a discurilor prin operatia de formatare

Din punct de vedere logic, suprafaţa discurilor este împărţită în cercuri concentrice numite piste. Pistele sunt împărţite în arce de cerc egale numite sectoare. Fiecare pistă are acelaşi număr de sectoare în care se înregistrează informaţia în format binar. Indiferent de lungimea pistei, capacitatea de memorare a unui sector este de 512 octeţi. La discul dur, pistele de aceeaşi rază formează cilindru. Împărţirea discurilor în cilindrii, piste şi sectoare se numeşte formatare. Un disc care nu este formatat nu se poate folosi.