Germania- renașterea repetată FUNDAŢIA UNIVERSITARĂ A MĂRII NEGRE SUB EGIDA ACADEMIEI ROMÂNE Germania- renașterea repetată Author: Petrişor Peiu 25th of October, 2017 © Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN) http://www.fumn.eu/

Germania- vocația renașterii După conferința de la Potsdam, Germania a pierdut aproape un sfert din teritoriul Republicii de la Weimar: Prusia Orientală, Branderburg, Silezia Inferioară, Mecklenburg, Pomerania, Saxonia, parte din Silezia Superioară, Prusia de Vest, portul Danzig-actual Gdansk) Limita estică devine linia Oder-Niesse, deși, după Tratatul de la Zgorzelc (1950) a pierdut și portul Berlinului, Stettin, acum Szczecin După 1945, aproape 10 milioane de germani au fost nevoiți să-și părăsească casele din URSS, Polonia și Cehioslovacia, iar peste 500 000 dintre ei au murit în cursul acestei „expulzări” România, singura țară estică cu o comunitate germană mare care nu apelează la expulzarea masivă a germanilor după război

Germania-vocația renașterii

Germania- vocația renașterii

Germania- vocația renașterii

Germania- vocația renașterii

Germania în contextul global al anului 1938 Produs intern brut (1938), nominal Aliații: SUA: 84.7 miliarde USD Marea Britanie : 27.51 miliarde USD Franța: 18.28 miliarde USD Axa : Germania: 41.97 miliarde USD Italia: 8.68 miliarde USD Japonia: 5.73 miliarde USD PIB/capita, nominal : Alliații: USA: 650 USD Marea Britanie: 550 USD Franța: 470 USD Axa: Germania: 600 USD Italia: 230 USD Japonia: 80 USD

Germania în contextul global al anului 1938 Balanța producției de oțel: Aliații: Marea Britanie: 13.2 milioane tone (1937) Franța: 7.9 milioane tone(1937) Luxemburg: 2.47 milioane tone (1937) Belgia: 3.8 milioane tone (1937) Olanda: 0.5 milioane tone (1937) total: 27.9 milioane tone Axa: (1940) Germany: 23.3 milioane tone (1938) Italy: 2.3 milioane tone (1938) total: 25.6 milioane tone

Germania în contextul global al anilor de război Numărul de mașini -unelte: -------Germania ------ SUA 1940 - 1,177,600 ---- 942,000 1941 - 1,305,800 ---- 1,053,500 1942 - 1,427,800 ---- 1,246,500 1943 - 1,554,900 ---- 1,529,400 1944 - 1,656,800 ---- 1,770,900 Producția de lingouri de oțel, în milioane de tone: ------ Germania --- URSS: 1942 -- 31.9 ------ 8.1 1943 -- 34.6 ------ 8.5 1944 -- 28.4 ------ 10.9 Producția de țaglă de oțel, în milioane de tone: 1942 -- 24.9 ------ 4.8 1943 -- 27.8 ------ 5.6 1944 -- 20.9 ------ 7.3 Pruducția de cărbune, în milioane de tone: ------ Germania --- URSS 1942 - 338.2 ----- 48.9 1943 - 353.6 ----- 54.8 1944 - 354 ----- 76.3 Producția de cocs, în milioane de tone: ------ Germania URSS: 1942 - 64.8 ----- 6.9 1943 - 66.7 ----- 8.2 1944 - 67.1 ----- 11.5

Germania în contextul acumulării naționale de active – ultimii 100 ani Avuția națională în miliarde Euro 2016 -1913: Germania --- 2,288 SUA ------- 2,287 Marea Britanie --------- 1,708 Franța ----- 1,086 Avuția națională în miliarde Euro 2016 -1937: SUA------- 4,243 Germania --- 1,451 Marea Britanie --------- 1,209 Franța ----- 750 Avuția națională în miliarde Euro 2016 -1960: SUA ------- 8,539 Germania --- 1,856 Marea Britanie --------- 1,414 Franța ----- 1,344 Avuția națională în miliarde Euro 2016 -1990: SUA ------- 25,970 Japonia ------ 17,814 China ------ 7,775 Germania --- 6,543 Marea Britanie--------- 5,092 Franța ----- 4,683 Avuția națională în miliarde Euro 2016 -2015: China ------ 100,135 SUA -------- 58,454 Japonia ------ 18,358 Germania --- 11,227 Marea Britanie --------- 10,645 Franța ----- 10,221

Evoluții postbelice- patru mari economii europene Peninsula europeană trăiește, după cel de-al doilea război mondial, sub paradigma unei construcții politice, Uniunea Europeană, cu patru mari piloni : Germania, Franța, Marea Britanie și Italia (chiar dacă Marea Britanie a intrat mai tărziu în Uniune- 1973, 16 ani după semnarea tratatului de la Roma). Timp de zeci de ani, Europa de Vest a trăit în echilibrul a patru mari puteri economice, toate având cam aceeași populație și aproximativ aceeași mărime a economiei După 1990, mai accentuat după 2007, Uniunea Europeană (deși mai mare decât în decadele 70-80-90) a devenit o economie dependentă în mod covârșitor de puterea Germaniei, iar a doua cea mai mare economie a lumii (Uniunea Europeană) devine, pe zi ce trece, o „afacere germană” Agnuss Maddison, „Contours of the World Economy I-2030AD”, Oxford University Press, (2007), indică următoarea evoluție a celor patru mari economii europene (indicatorul urmărit este PIB/capita la paritatea puterii de cumpărare PPP, dolari 1990):

Evoluții postbelice- patru mari economii europene

Evoluții postbelice- patru mari economii europene După 1990, vedem o evoluție (accentuată puternic în ultimii ani) în favoarea Germaniei (același indicator, în dolari la prețuri curente, date furnizate de Banca Mondială) Germania este cu o șesime mai performantă decât Franța și Marea Britanie și cu un sfert mai performantă decât Italia. Aceste diferențe sunt situate clar pe un trend crescător, astfel încât apre anul 2050, FMI estimează o diferență de peste 30% între performanțele economice (în prețuri comparabile) între Germania și celelalte trei mari piețe continentale.

Evoluții postbelice- patru mari economii europene

După 1990, Germania domină Europa. De ce? În primul rând, Germania a „ieșit din rând” în 1990 prin trecerea la un alt ordin de mărime: în vreme ce Franța, Marea Britanie și Italia au rămas țări de 60 milioane de locuitori, nemții au devenit o piață de 80 milioane de locuitori, intrând în categoria piețelor unde orice companie globală trebuie să fie prezentă. Reunificarea germanilor s-a dovedit, după aproape trei decenii, principalul motor de creștere al economiei germane, diferența care a atras investițiile cu predilecție spre statul cu capitala la Berlin

După 1990, Germania domină Europa. De ce? Profilul economiei germane este diferit de cel al celor trei rivale, printr-un grad de „sofisticare” mult mai mare: în clasamentul global (2016) al statelor după indicele de complexitate economică, Germania ocupă locul 5 (după Japonia, Coreea de Sud, Elveția și Singapore) cu 1,9, Marea Britanie este pe poziția a-9-a cu 1,36, Italia este pe 13 cu 1,13, iar Franța pe 14 tot cu 1,13 Germania este al treilea cel mai mare exportator mondial (1 300 miliarde USD în 2016, peste 46% din PIB-ul nominal), în vreme ce Franța exportă abia de 500 miliarde USD (30% din PIB), Marea Britanie de 412 miliarde USD (27% din PIB), iar Italia de 436 miliarde USD (30% din PIB) Germania a realizat, în 2016, al doilea cel mai mare surplus comercial din lume (285 miliarde USD- peste 10% din PIB), Italia are un excedent de 57 de miliarde USD, Franța are un deficit de 71 miliarde USD (aproape 3% din PIB) iar Marea Britanie unul de 160 miliarde USD (peste 7% din PIB

După 1990, Germania domină Europa. De ce? Germania are un sănătos excedent de cont curent de aproape 9%, în vreme ce Franța are un deficit ușor (-0,22%), Italia un excedent mult mai mic de 2% iar Marea Britanie un deficit abrupt de aproape 6% Excedent bugetar de 1,5% în Germania în detrimentelor deficite bugetare mari ale competitoarelor: 5,3% Italia, 5,9% Franța și 9,2% Marea Britanie După indicatorul ratei brute de formare a capitalului (raportat la PIB), adică investițiile guvernamentale, Germania dovedește o consecvența uimitoare (în jur de 2,5% pentru ultimii 21 de ani), în vreme ce toate celelalte state au variații cu amplitudini foarte mari (Franța, de la 4,2% la 3,5%, Italia de la 2,5% la 2%, Marea Britanie de la 3% la 1,3%, apoi la 3% și înapoi spre 2,5%,etc) și toate cu sens descendent

După 1990, Germania domină Europa. De ce?

După 1990, Germania domină Europa. De ce?

După 1990, Germania domină Europa. De ce? Dacă privim evoluția performanței economice a regiunilor din Uniunea Europeană pentru o perioadă suficient de lungă (10 ani, din 2004 în 2014) putem observa un fapt uimitor: singurul stat vest-european care a reușit să își „înverzească” teritoriul național, adică să își reducă decalajele de dezvoltare dintre regiunile sărace și cele bogate este Germania, unde, în decursul celor zece ani analizați, aproape toate landurile vestice au depășit media UE iar aproape toate landurile estice au migrat din categoria „75-90%” din media UE către categoria ”91- 105%” din media UE

Concluzii Pot fi multe căi de a explica evoluția uimitoare a germanilor după 1990, dar esențiale rămân acestea: o reunificare inspirat făcută urmată de o gestionare bună a dezvoltării landurilor estice a fost primul motor de creștere al doilea motor de creștere este o structură economică îndreptată spre export al treilea motor de creștere a fost/este echilibrul economic și consecvența unor politici raționale.

Conclusions Is critical for the both countries to define and to promote joint infrastructure and energy big projects This is to address the main issue for both states: poverty because infrastructure insufficiency Republic of Austria should be ``part of the game`` as being a net foreign investor and home of big contractors and funds Time is critical and because internal political calendar , both countries are counting big delay The institutional development is poor in both countries