Jabra Ibrahim Jabra Autoportret c. 1946

Vorbesc în numele meu iar de vuiesc vreodată vuiesc căci marea mi-a fost tovarăş, precum cel ce-a întovărăşit un altul vreme de patruzeci de zile - dar eu am întovărăşit marea vreme de patruzeci de ani şi-n fiecare zori, m-am zbrobit, ca ea, de ţărmurile-i goale

Vorbesc în numele meu printr-o mască de fier şi piatră, iar fiecare cuvânt de-al meu e o corabie, cu care pornesc la drum O mie de exploratori. (Traducere: Georgiana Nicoarea) Vorbesc î n numele meu printr-o mască de fier şi piatră iar fiecare cuvânt de-al meu e o corabie cu care pornesc la drum Vorbesc î n numele meu printr-o mască de fier şi piatră iar fiecare cuvânt de-al meu e o corabie cu care pornesc la drum

In pustiurile exilului în pustiurile exilului, o primăvară o urmează pe o alta ce ne facem cu dragostea noastră, când ochii ne sunt umpluţi de ţărână şi gheaţă? pământul nostru verde, Palestina, florile ei, ţesute pe veşmintele femeilor, martie, îşi îcrustează aemonele şi narcisele în văi

Aprilie, îmbracă câmpuri în flori şi nunţi mai este mawwalul nostru cântat la amiază în umbrele albastre printre măslinii văii

aşteptăm, în coptul ogoarelor, promisiunea lui iunie şi să dasăm un dabke la vreme de recoltă

Pământul nostru este smarald dar în pustiurile exilului, o primăvară, o urmează pe o alta şi numai praful ne suflă în faţă ce facem, ce facem cu dragostea noastră, când ochii, gura, ne sunt pline de ţărână şi gheaţă (Traducere: Georgiana Nicoarea)