R ă t ă cit ă în Lumea C ă rților de ANDRADA SABOU

-Oh, mamă, merg să mă culc, fiindcă sunt foarte obosită i mă dor ochii. Am terminat de citit cartea aceea,,Comoara din insulă”. - i-a plăcut? - O da! Chiar foarte mult! Nu pot să mi-o scot din minte. Dar acum… Casc lung, o pup pe mama, îi spun noapte bună i mă bag în pat. Adorm repede. Visez ceva, nu tiu exact ce, i mă trezesc.

Mă trezesc într-o încăpere mică, cu perei din lemn i paturi etajate. O strig pe mama o dată, de două ori, de trei ori. Nimic. Când mă pregătesc să mai strig o dată, văd apropiindu-se de mine o arătare înaltă, bine făcută ce nu prea semăna cu mama mea.

- Ci…ci…cine eti tu? Unde sunt? Mă ridic în picioare i rămân înlemnită. I-am pus atâtea întrebări, dar nu mi-a răspuns la niciuna. M-am uitat mai bine la figura ei i am exclamat: Nu se poate! Această arătare era exact aa cum mi l-am imaginat eu pe…

- Căpitane?!!! - Linite! Ce intrus mai eti i tu? Gărzi, aruncai-o peste bord! - Ce??? Dar…vai, cred că visez! mi-am spus eu. Eram speriată, CONFUZĂ! Vocea lui era atât de puternică! Îmi doream să nu mi-o fi imaginat chiar aa! Când mâinile lui puternice m-au apucat dur, am început să mă rog. Repetam în oaptă: E doar un vis i acum mă voi trezi!

Căpitanul se apropia din ce în ce mai repede de bord. Mă temeam că acolo avea să-mi fie sfâritul. Am strigat brusc: - Vreau să ajung oriunde! Vreau să scap de aici! Căpitanul mi-a dat drumul în apă. Ciudat a fost faptul că nu m-am udat. Mi s-a îndeplinit dorina. Am scăpat. Când am deschis ochii, totul în jurul meu era… negru?! Pământ?!!! Da. Eram pe uscat, înconjurată de întuneric. Mi-am dat seama imediat că mă aflu într-un tunel.

-Nu se poate!!! Acum mă teleportez prin cări? Înainte mă aflam în,,Comoara din insulă’’ iar acum în “Tunele”?!!!

Brusc, dorul de casă, dorul de mama m-a cuprins i atunci m-am trezit în camera mea. Un câine dădea cu labua în mine. -Capi, inimioară, tu eti? Atunci, câinele s-a ridicat în două labue i a început să danseze de bucurie că l-am recunoscut. Eram fericită că în sfârit eram ACASĂ. Fără să mă gândesc că fac parte din...din cartea,,Singur pe lume”. Vitalis veni lângă mine - îl tii, este bătrânul care l-a cumpărat pe Remi - i mi-a zis:

-Ce vorbeti?! Mama ta este în satul pe care l-am părăsit de multă vreme, iar tatăl tău… Vai de tine! -Paris?! Dar eu vreau să rămân aici cu mama i cu tata! -Ah ! Bine că te-ai trezit! Spală-te, îmbracă-te i pregătete-te că pornim spre Paris!

i aa s-a întâmplat. Am inspectat casa, am mers în camera părinilor i i-am pupat pe amândoi. Am simit că în sfârit sunt ACASĂ!!! - Ajungeeeee!!! ACUM MĂ VOI TREZIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!!! -Nu din nou!!! Atunci mi-am dat seama că fac parte dintr-o altă carte.