2. Bine aţi venit la FEAA!!!!

4. Anul I
BAFTĂ!!!

5. Prima întâlnire cu FEAA...
Deschidere oficială.... pentru părinţi mai mult???
Grupe, serii, module????
Orar????

6. TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE PENTRU AFACERI T I A
prezentare curs – octombrie 2007

7. Agenda curs introductiv
Programa cursului
Evaluare
Laboratoare - grupe
Discuţii

8. Obiectivele TIA
Asimilarea conceptelor de bază privind Tehnologiile Informaţionale şi de Comunicaţie (TIC)
Deprinderi şi abilităţi practice pentru exploatarea TIC
Crearea premiselor pentru obţinerea certificatului ECDL (European Computer Driving Licence - Permisul European de Conducere a Calculatorului)

9. Programa cursului Concepte de bază TIC Sisteme de operare
Reţele de calculatoare
Procesoare de texte
Aplicaţii Internet
Programe de prezentare
Sisteme informaţionale pentru afaceri
Criminalitatea informatică, viruşi şi antiviruşi

11. Cine suntem noi?
Noi??? Titularii cursului pentru anul I profil economic:
Prof. dr. Dinu Airinei
Prof. dr. Tudorel Fătu
Prof. dr. Ana Grama
Conf. dr. Doina Fotache
Conf. dr. Mircea Georgescu
O echipă de specialişti pregătiţi în cadrul
Catedrei de Informatică Economică,
de la cea mai modernă facultate de economie din ţară:
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor - FEAA.

12. Cine suntem noi?
Titularii lucrărilor de laborator sunt membrii aceleiaşi
Catedre de Informatică Economică
titularii de curs, alături de asistenţii şi lectorii care se specializează pe domeniul Informatică Economică,
doctori sau doctoranzi în acest domeniu.
Preocupările noastre se “văd” în imaginea digitală a facultăţii:
site-ul web (
portalul cu o ofertă consistentă de cursuri, aplicaţia de bibliotecă digitală, aplicaţia de tip forum, secretariat şi mail... (
Atenţie! Toate anunţurile importante sunt afişate pe portal

15. L A B O R A T O R Sistemul de operare Windows
Aplicaţii Internet: navigare Internet, portal, etc.
Procesarea documentelor în Word
Prezentări grafice în PowerPoint
Utilitare pentru întreţinerea sistemelor de calcul
(defragmentare, arhivare-dezarhivare, devirusare etc.)
L A B O R A T O R

17. Evaluare semestrială = 5 puncte
Total =10 puncte
5 puncte
Test final grilă – 5 puncte
Examen scris - susţinut în sesiune, la data stabilită de Consiliul FEAA, cu consultarea reprezentanţilor studenţilor din Anul I.
Evaluare semestrială = 5 puncte
4 puncte
Probă practică - examen susţinut, cu titularul de laborator, la ultimele două laboratoare din semestru;
1 punct
Teste neanunţate - date la orele de curs, cu subiecte din materia predată şi discutată anterior testului.
Susţinerea probei practice
ultimele 2 săptămâni din semestru, în perioada ianuarie

18. Număr de ore: 2 ore de curs şi 2 ore de laborator, pe săptămână
Alte informaţii
TIA are 5 credite
Număr de ore: 2 ore de curs şi 2 ore de laborator, pe săptămână
Prezenţa nu este obligatorie
Ponderi în structura notei:
50 % : activitatea dn timpul semestrului
10% - testele neanunţate (curs)
40% - proba practică (laborator)
50 % : examen sesiune (test final)
Proba practică cu subiecte de sinteză se sunţine în ultimele 2 săptămâni din semestru (9-22 ianuarie 2006)
Curs
????????  ?????? în ???????
Laboratoarele au fost stabilite potrivit orarului fiecărui titular de lucrări practice

19. Condiţii de promovare a examenului TIA
Note:
minim 5.00 la Proba practică
minim 5.00 la Testul final.
Prezenţa facultativă nu-l obligă pe student să participe la cursuri şi laboratoare, dar promovarea examenului TIA, presupune demonstrarea cunoştinţelor minime necesare, atât la examenul final, cât si la proba practica .
Atentie! Cei care nu sunt în sala de curs la testele neanunţate, pierd 1 punct din nota finală.
Studenţii care deţin certificatul ECDL, pe modulele corespunzătoare tematicii din lucrările de laborator, şi probează existenţa acestuia, sunt consideraţi promovaţi, cu nota 10 (zece), la proba practică.
Studenţii care deţin cunoştinţe avansate se vor înscrie pentru pretestarea din săptămâna şi dacă vor proba abilităţile cerute, vor fi recomandaţi pentru testarea ECDL şi se vor prezenta numai la proba practică de la finalul semestrului.

20. Ce înseamnă ECDL?
Iniţialele ECDL semnifică European Computer Driving Licence şi,
într-o traducere care ar mulţumi prevederile Legii Pruteanu, în
româneşte ar suna Permisul European de Conducere a
Calculatorului.
După cum îi spune şi numele, este vorba de un certificat care
atestă că posesorul are cunoştinţe/abilităţi rezonabile în folosirea
unui calculator.

21. La ce foloseşte certificatul ECDL?
În primul rând, la angajare.
Majoritatea posturilor de tip "gulere albe" reclamă în prezent cunoştinţe minime de operare a calculatorului, Word, Excel etc.
Modalitatea în care aceaste cunoştinţe sunt testate, însă, ridică destule probleme. Or, un certificat ECDL este unitar, fiind recunoscut în toate ţările Uniunii Europene, ţări în care, în administraţie şi chiar într-o serie de firme private, testarea ECDL a angajaţilor este obligatorie.

22. În ce constă testul ECDL în vederea dobândirii certificatului (permisului) ?
Dobândirea certificatului ECDL presupune testarea a şapte module, după cum urmează:
Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei
Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor (Windows)
Procesare de text (Word)
Calcul tabelar (Excel)
Baze de date (Access)
Prezentări (PowerPoint)
Informaţie şi comunicare (Internet)

23. Cum arată certificatul (permisul ECDL) ?
Pentru informaţii suplimentare:

24. ?????

25. TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ŞI DE COMUNICAŢIE (TIC)
Capitolul 1
CONCEPTE DE BAZĂ ALE
TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE
ŞI DE COMUNICAŢIE (TIC)

26. Capitolul 1 Concepte de bază TIC
1.1 Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie
1.2 Date, informaţii, cunoştinţe, entropie informaţională
1.3 Calculatoare electronice
1.4 Evoluţia şi clasificarea calculatoarelor electronice
1.5 Microcalculatoare
1.6 Despre reprezentarea internă a datelor
1.7 Echipamente periferice şi suporturi de date

27. Tehnologiile informaţionale reprezintă ansamblul echipamentelor, procedeelor şi metodelor utilizate pentru a produce a prelucra, a comunica, a stoca şi a utiliza informaţia, în funcţie de suportul acesteia (material sau imaterial), de natura sa (informaţii scrise, orale, sonore, vizuale, etc.) şi de alte aspecte.

28. Noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţie (Information Technology – IT; Information and Communication Technology – ICT; New Information Technology – NTI; New Information and Communication Technology – NICT) se utilizează, actualmente, în trei direcţii principale pentru a ameliora performanţele disponibile :
In comunicare (“telematică”);
In informare (“informatica”, “inteligenţă artificială”);
In stocarea şi utilizarea informaţiei (“editarea electronică”, “arhivarea electronică”, “documentul electronic”).

29. TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ŞI DE COMUNICAŢIE
Utilizarea intensivă a TIC a determinat schimbări esenţiale în societate şi economie; s-a făcut trecerea de la societatea informaţională, la societatea cunoaşterii;
Astăzi, omenirea se găseşte în faza societăţii informaţionale, ca efect al celei de-a doua revoluţie industrială, în care informaţia şi calculatoarele joacă un rol esenţial;
Dacă prima revoluţie industrială a însemnat transferul îndemânării omului către maşină, cea de-a doua revoluţie industrială implică transferul inteligenţei umane către maşină (calculator).

31. Herbert Simon
Premiul Nobel pentru Economie, în 1978, operează cu paralela dintre:
Motorul cu aburi, care a fost declanşatorul Revoluţiei industriale;
Calculatorul, ca promotor al Revoluţiei informaţionale.

32. Avantajele noilor tehnologii informaţionale
Reducerea, până la anulare, a duratelor de aşteptare si de întârziere (datorită, in special, distanţelor, prelucrărilor, comunicării, etc);
Simplificarea substanţială a procedurilor de utilizare;
Reducerea continuă a costurilor de investiţie, exploatare si mentenanţă;
Standardizarea procedurilor si echipamentelor in scopul asigurării compatibilităţii şi interschimbabilităţii acestora

33. siguranţă nu sunt spirite sau suflete din mediul înconjurător.
"Calculatoarele electronice nu sunt supraomeneşti. Ele se strică. Fac greşeli – periculoase uneori. Nu au nimic magic şi cu
siguranţă nu sunt spirite sau suflete din mediul înconjurător.
Cu aceste rezerve, ele rămân însă una din cele mai uimitoare
şi tulburătoare realizări ale omului, pentru că ne amplifică
capacitatea intelectuală, ... şi nu ştim unde ne vor duce până
la urmă propriile noastre minţi."
Toffler, A., Al treilea val, Ed. Politică, Bucureşti, 1983, p. 236

34. 1.2 Date, informaţii, cunoştinţe şi entropia informaţională
Informarea, înţeleasă ca activitatea specific umană, de acumulare şi transmitere a cunoştinţelor opereaza cu noţiuni fundamentale, cum ar fi: informaţie, dată, cunoştinţă etc.
1.2.1.Informaţia
Toate ştiinţele operează cu informaţii, ca elemente ale cunoaşterii senzoriale şi raţionale.
Informaţia este o reprezentare sinbolică asupra realităţii, având caracter de noutate şi de utilitate pentru subiecţii receptori.
Informaţiile se referă la date organizate, date care
fost filtrate şi ordonate după anumite criterii.

35. În cibernetică, informaţia este privită sub trei aspecte :
Alte definiţii:
În filozofie, informaţia este tratată la acelaşi nivel cu noţiunile de substanţă şi energie;
În cibernetică, informaţia este privită sub trei aspecte :
Sintactic, ca mod de reprezentare prin numere, mărimi, sunete, etc;
Semantic, din punct de vedere al sensului (semnificaţiei) pentru cel ce o recepţionează;
Pragmatic, adică din punctul de vedere al utilităţii.
În informatică, informaţia este un şir de caractere dintr-un alfabet dat, ce poate fi prelucrat prin proceduri formale (manuale sau automate);
În teoria probabilităţii, informaţia este unitatea de măsură pentru incertitudinea apariţiei unui fenomen.
Economia politică tratează informaţia ca o resursă primordială, ca un factor de putere şi încearcă să-i determine valoarea.

36. Atributele informaţiei :
Adăugarea de noi cunoştinţe la fondul deja existent;
Înlăturarea oricărei incertitudini sau îndoieli pentru cel ce o recepţionează;
Utilitatea, pentru receptorul său.
Caracterul subiectiv : ceea ce poate fi o informaţie pentru o persoană, poate să nu însemne nimic pentru alta.
Informaţia poate exista, fie internalizată, în intelectul uman, fie în forme artificiale, pe un suport clasic (de regulă, documente imprimate pe hârtie) sau pe suport tehnic (magnetic sau electro-optic).

37. Tipologia informaţiilor
Diversitatea informaţiilor, volumul în continuă creştere, formele diferite de exprimare şi alte considerente practice sunt argumentele pentru clasificarea informaţiilor
După forma de exprimare :
Informaţii analogice;
Informaţii numerice (digitale);
Informaţii nenumerice (calitative)
2. După situarea in timp faţă de fenomenele reprezentate :
Informaţii active (dinamice, operative);
Informaţii pasive
Informaţii previzionale

38. Informaţii elementare; Informaţii complexe; Informaţii sintetice.
3. După conţinut:
Informaţii elementare;
Informaţii complexe;
Informaţii sintetice.
4. După domeniul de activitate la care se referă
Informaţii tehnologice;
Informaţii economice :
Volum şi diversitate tipologică mare;
Prelucrări specifice, relativ simple şi cu mare frecvenţă (calcule aritmetice, sortări, grupări, comparări, etc);
Timp de valabilitate relativ redus.

39. Data
Informaţia pentru a putea fi percepută, trebuie exprimată într-o formă concretă. Această formă concretă poartă numele de dată.
Data exprimă o descriere letrică şi/sau cifrică despre un fenomen, proces, obiect, fapt, eveniment sau o acţiune din cadrul sau din afara organizaţiei.
Data poate fi considerată componenta primară a sistemului informaţional. Informaţia este produsul prelucrării datelor care sunt aduse într-o formă inteligibilă şi folosită într-un anumit scop (“informaţia presupune torturarea datelor până când acestea se confesează”). O procesare de date poate genera informaţie numai dacă exista un receptor care să considere acest rezultat inteligibil şi folositor. Managerul poate fi bogat în date şi sărac în informaţii.
Datele pot fi generate de două surse : interne şi externe.
Corespondenţa dată-informaţie este considerată un prim nivel în informatica economică. Acestui nivel îi corespunde un al doilea nivel , acela al informaţiilor derivate din alte informaţii, pe bază de raţionament, nivel considerat a fi cel al cunoştinţelor.

40. 1.2.3 Cunoştinţa
Procesul de sesizare, înţelegere şi însuşire a informaţiilor, dintr-un anumit domeniu, reprezintă un proces de cunoaştere.
Cunoaşterea este o facultate mentală a omului. Platon, în lucrarea sa „Republica” a introdus concepţia mentală a cunoaşterii. P. Drucker consideră că ceea ce înţelegem acum prin cunoaştere este informatia efectivă în actiune, informaţia orientată spre rezultate.
Un aspect nou al cunoaşterii este acela de factor economic. Laurence Prusak consideră cunoaşterea ca reprezentând un capital intelectual.
Cunoasterea este informaţie cu înţeles şi informaţie care acţionează. Învăţarea este evolutia cunoaşterii în timp.

41. Entropia informaţională.
Noţiunea de cantitate de informaţie a fost introdusă, în 1928, de către R.V.Hartley. Bazele teoriei matematice a informaţiei au fost puse de către savantul american Claude E. Shannon. Acesta numeşte măsura informaţiei entropie informaţională, prin analogie cu entropia din termodinamică ce măsoară , de asemenea, gradul de nedeterminare a unui fenomen, considerând cantitatea de informaţie ca funcţie logaritmică a diversificării domeniului evenimentelor.
Cantitatea medie de informaţie, produsă de un singur eveniment se poate determina prin relaţii matematice şi se va numi entropie informaţională :
H – entropia inormaţională
P – probabilitatea de realizare/existenţă a unui anumit
eveniment/element k în cadrul sistemului

42. Entropia informaţională creşte odată cu sporirea complexităţii sistemului şi se reduce prin perfecţionarea organizaţiei.
Claude Shannon a propus ca unitate de măsura a cantităţii de informaţie, informaţia furnizată, prin precizarea unei variante, din două, egal posibile. Această unitate de măsură poartă denumirea de BIT (BInary digiT – cifră binară), datorită faptului că precizarea uneia din cifrele 0 sau 1, ale sistemului binar, presupuse egal probabile, constituie o informaţie-unitate.

43. 1.3 CALCULATOARE ELECTRONICE
Un calculator electronic reprezintă un ansamblu de echipamente (hardware) care, împreună cu un sistem de programe (software) realizează prelucrarea automată a datelor, furnizate de utilizatori, în scopul obţinerii informaţiilor.
Echipamentele (hardware) sunt formate din calculatorul propriu-zis şi echipamentele periferice.. Ele sunt folosite pentru culegerea, stocarea, prelucrarea, redarea şi transmiterea rezultatelor.
Comenzile sunt date echipamentelor prin intermediul programelor de bază, de aplicaţii şi intermediare.

44. 1.3 CALCULATOARE ELECTRONICE
C.E. - ansamblu de echipamente (hardware) care, împreună cu un
sistem de programe (software) realizează prelucrarea automată a
datelor furnizate de utilizatori în scopul obţinerii informaţiilor
Unitate Centrală (UC)
Hardware
Echipamente periferice (EP)
Suporturi de date
Calculatoare
electronice
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Software
Instrumente software de aplicaţii

45. Termenul de calculator electronic este echivalent cu
Hardware
Termenul de calculator electronic este echivalent cu
termenul "computer" (în engleză), "ordinateur" (în franceză)
şi se referă la un sistem de calcul care îndeplineşte
următoarele condiţii:
 dispozitivele de lucru sunt realizate din circuite electronice;
 are memorie internă capabilă să memoreze date şi programe;
 efectuează prelucrări în mod automat pe bază de program.

46. Hardware 1947, John von Neumann (SUA) - proiectul primului calculator
cu program memorat (EDVAC – Electronic Discrete VAriable Computer)
în care precizează următoarele componente ale unui calculator
electronic:
 unitatea artimetică;
 unitatea centrală de control;
 unitatea de intrare;
 unitatea de memorie pentru stocarea datelor şi a instrucţiunilor;
 unitatea de ieşire.

47. Echipamente periferice (EP)
Hardware
Unitate Centrală (UC)
Echipamente periferice (EP)
Suporturi de date
UC = componenta de bază
 unitatea aritmetică şi logică (UAL), capabilă să efectueze
operaţiile aritmetice şi logice;
 memoria internă (MI), păstrează programele şi
datele în curs de prelucrare;
 unitatea de comandă şi control (UCC) , dirijează
funcţionarea întregului ansamblu dând comenzi celorlalte
componente.

48. Echipamente periferice (EP)
Hardware
Unitate Centrală (UC)
Echipamente periferice (EP)
Suporturi de date
EP = legătura calculatorului cu mediul înconjurător:
 EP de intrare - citirea datelor (introducerea datelor în sistem):
 ex. tastatură, cititor optic;
EP de ieşire - extragerea rezultatele sub o formă accesibilă omului: 
ex. imprimantă, ecran de afişare etc.;
  EP de stocaj (de intrare/ieşire) - unităţi de memorie auxiliară:
 ex. unităţi de disc magnetic, de bandă magnetică, CD-ROM etc.;
  EP de comunicaţie - permit transmiterea datelor la distanţă prin
intermediul liniilor de comunicaţii: ex. cuplor, modem.

49. STRUCTURA CALCULATORULUI ELECTRONIC

50. Software
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Instrumente software de aplicaţii
Una din caracteristicile calculatoarelor electronice este efectuarea
automată a prelucrărilor pe bază de program înregistrat.
Programul reprezintă un ansamblu de instrucţiuni care realizează
o anumită sarcină.
Ansamblul programelor (software) permite utilizarea echipamentelor.

51. Software
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Instrumente software de aplicaţii
Programele de bază (software de bază) formează, în principal,
sistemul de operare şi este specific fiecărui tip de echipament.
Asigură funcţionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale sistemului.
Programele de aplicaţii (software de aplicaţii) sunt specifice
problemelor rezolvate de utilizatori şi sunt realizate fie de specialişti
în programare, fie de utilizatori.
Software intermediar - instrumente software specializate
(procesoare de texte, programe de calcul tabelar, programe de grafică etc.)
care pot fi utilizate foarte uşor şi rapid în diverse aplicaţii.

52. Software
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Instrumente software de aplicaţii
Dacă iniţial software‑ul de bază se identifica cu sistemul de operare,
odată cu noile evoluţii în domeniu apar diverse nuanţări, încât putem
distinge trei mari componente:
 sistemul de operare propriu‑zis;
 programele utilitare;
 programele de traducere.

53. Software
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Instrumente software de aplicaţii
Sistemele de operare asigură exploatarea echipamentelor:
 încărcătoare de programe destinate introducerii în memorie
a programelor de executat;
 monitoare şi supervizoare care asigură înlănţuirea derulării
lucrărilor, controlul operaţiunilor de I/E, semnalizarea incidentelor
de funcţionare;
 programe care uşurează realizarea unor operaţii curente cum
sunt: formatare discuri, copiere fişiere, ştergeri fişiere etc.

54. Software
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Instrumente software de aplicaţii
Programele utilitare corespund unor funcţii frecvente:
 medierea dialogului om‑calculator
 operaţii multiple asupra discurilor şi fişierelor;
 sortarea fişierelor;
 tipărirea rapidă la imprimantă.

55. Software Programe de aplicaţii
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Instrumente software de aplicaţii
Programele traducătoare (translatoare) convertesc programele scrise
de utilizatori, într‑un anumit limbaj de programare în cod maşină.
Compilatoare: Basic, Cobol, Fortran, Pascal, C.
Traducerea programului sursa se realizează o
singură dată, iar execuţia este independentă
de fazele anterioare
Programe traducătoare
Interpretoare: Basic
Presupune traducerea instrucţiune cu instrucţiune
a programului la fiecare execuţie a acestuia.
Mai puţin eficientă decât compilarea.

56. Software
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Instrumente software de aplicaţii

57. Software
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Instrumente software de aplicaţii
Programele de aplicaţii sunt proiectate pentru a rezolva probleme specifice
utilizatorilor:
contabilitate, gestiune stocuri, gestiune personal etc.
elaborarea planurilor de investiţii, elaborarea planurilor de marketing etc.
calcule tehnice: rezistenţa materialelor, prelucrări statistice.

58. Software
Programe de bază
Programe de aplicaţii
Instrumente software de aplicaţii
Instrumentele software specializate apărute odată cu
microcalculatoarele permit utilizatorilor să‑şi rezolve problemele
fără a cunoaşte metodele de programare:
procesoarele de texte: WORD, WORDPERFECT;
programele de calcul tabelar: LOTUS 1‑2‑3, EXCEL, QUATTRO PRO;
programele de grafică: COREL DRAW, POWERPOINT, HARVARD GRAPHICS;
instrumentele software (pachete) integrate: MS OFFICE, WORKS.

59. Detalii privind structura şi funcţionarea calculatoarelor electronice

60. Detalii privind structura şi funcţionarea calculatoarelor electronice
Toate componentele calculatorului funcţionează sub supravegherea UCC.
UCC este legată de celelalte componente prin circuite de comandă prin
care circulă comenzile tot sub forma impulsurilor electrice.
Impulsurile declanşează sau opresc funcţionarea unităţilor de I/E,
unităţii aritmetico-logice, în funcţie de comenzile decodificate din programul
executat.
Instrucţiunile care formează programul de executat sunt prelucrate prin
intermediul unităţii de intrare şi stocate în unitatea de memorie.

61. Detalii privind structura şi funcţionarea calculatoarelor electronice
Din unitatea de memorie instrucţiunile sunt preluate şi decodificate
de UCC.
După citirea datelor de intrare şi stocarea în unitatea de memorie,
unitatea aritmetico-logică pe baza ordinelor primite de la UCC execută
operaţiile de prelucrare indicate asupra operanzilor identificaţi tot de
UCC prin adrese.
Rezultatele obţinute sunt stocate la adresele indicate în unitatea de
memorie. Ulterior, ele pot fi vizualizate sau extrase sub comanda UCC
prin intermediul unităţii de ieşire.

62. Unitatea centrală cuprinde unitatea de comandă şi control (UCC),
unitatea aritmetico-logică (UAL), unitatea de memorie (MI).

63. MEMORIA INTERNĂ
Unitatea de memorie (memoria principală sau memoria internă)
reprezintă principala resursă a unui sistem electronic de calcul.
memorii bipolare cu circuite integrate LSI, VLSI, WSI (Large Scale
Integration, Very LSI, Wafer Scale Integration) cu tranzistori bipolari
memorii MOS (Metal Oxide Semiconductor) bazate pe tranzistori
cu efecte de câmp.
Cel mai important parametru al memoriei interne este capacitatea totală
exprimată megaocteţi (megabytes) şi exprimă volumul de informaţii (date
şi programe) care poate fi stocat la un moment dat.

64. UNITĂŢI DE MĂSURĂ PENTRU CAPACITATEA MEMORIEI
Unitate de măsură
Prescurtare
Explicaţii
1 byte (octet) B
8 biţi
1 Kilooctet KB
210 octeţi = 1024 octeţi
1 Megaoctet MB
210 KB = 220 octeţi = octeţi
1 Gigaoctet GB
210 MB = 220 KB = 230 octeţi
1 Teraoctet TB
210 GB = 220 MB = 230 KB = 240 octeţi

65. MEMORIA INTERNĂ Din punctul de vedere al utilizatorului:
 READ ONLY MEMORY (ROM)
memoria internă rezervată sistemului de operare, inaccesibilă
programatorului obişnuit
RANDOM ACCESS MEMORY (RAM)
memoria internă pentru date şi programe, accesibilă programatorului
pentru derularea lucrărilor sale

66. READ ONLY MEMORY
Memorii programabile PROM (Programable ROM), neînregistrate de
producător, utilizatorul le poate încărca o singură dată. Folosită pentru a
înregistra un program specific utilizatorului, utilizat frecvent de utilizare;
Memorii de tip EPROM (Erasable PROM), pot fi şterse şi reprogramate
de către utilizator, însă ştergerea nu poate fi selectivă, operaţia distrugând
întregul conţinut al locaţiei de memorie. Dezavantaj eliminat de EEPROM;
Memorii de tip EEPROM sau E2PROM (Electricaly Erasable PROM) care
pot fi atât citite, cât şi şterse în mod selectiv şi reprogramate de către
sistemul care le utilizează.

67. RANDOM ACCESS MEMORY
RAM (Random Access Memory) = memoria de lucru (memoria vie)
asigură stocarea datelor şi programelor şi constituie memoria disponibilă
utilizatorului.
Caracterizează capacitatea unui sistem electronic de calcul (SEC).
Poate înregistra orice tip de date şi este posibilă ştergerea acestora în
scopul reutilizării.
Este însă o memorie volatilă în sensul că îşi pierde conţinutul la
întreruperea alimentării cu energie electrică.

68. RANDOM ACCESS MEMORY Din punct de vedere al modalităţilor de livrare
Dinamice (DRAM – Dynamic RAM) au nevoie de un mecanism de refresh
pentru a menţine datele stocate. Din acest motiv timpul de acces
este mai mare: 60ns – 70ns. Sunt avantajoase deoarece sunt mai ieftine.
Din punct de vedere al modalităţilor de livrare
Statice (SRAM – Static RAM) nu au nevoie de mecanismul de refresh şi
Sunt mult mai rapide. Timpul de acces este sub 10ns.
Dezavantajul: absorb o putere mai mare şi se încălzesc mai repede.

69. UNITATEA ARITMETICO-LOGICĂ
UAL este unitatea de execuţie care efectuează operaţiile aritmetice şi
logice asupra operanzilor aplicaţi la intrare în conformitate cu o comandă,
un cod de operaţie furnizat de UCC şi redă rezultatul.
rezultatul operaţiei;
indicatorii de condiţii (paritatea rezultatului,
rezultat egal cu zero) sau indicatorii de eroare
(depăşirea capacităţii de reprezentare de către
rezultat).
La ieşire UAL furnizează

70. UNITATEA ARITMETICO-LOGICĂ
dispozitive de lucru = dispozitive aritmetico‑logice
(operaţii adunare, scădere, negaţie, reuniune,
intersecţie etc.) sub forma unor circuite speciale care
combină impulsurile electrice reprezentând informaţia sub
formă de cifre binare (dispozitiv aritmetic binar, dispozitiv
aritmetic în virgulă mobilă, dispozitiv aritmetic zecimal);
Dispozitive
UAL
componente de stocaj intermediar = registrele, ca memorii
specializate de capacitate limitată (1,2 octeţi) ce permit a
înregistra pentru fiecare operaţie operanzii şi rezultatele.

71. UNITATEA ARITMETICO-LOGICĂ

72. UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL
“Inima" calculatorului şi asigură citirea instrucţiunilor din
Memoria internă şi execuţia lor. Coordonează prin semnale de
comandă funcţionarea tuturor celorlalte unităţi ale calculatorului
şi girează schimburile de informaţii între ele.

73. UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL
registru de instrucţiuni (RI) - păstrează instrucţiunea curentă,
citită din memorie, pe toată durata execuţiei. Instrucţiunea va specifica,
de regulă, un cod de operaţie şi una sau mai multe adrese de operanzi;
registru contor de program (CP) - păstrează adresa de memorie
de unde a fost extrasă instrucţiunea în curs de execuţie (sau a instruc-
ţiunii următoare din program) şi permite înlănţuirea instrucţiunilor;
decodor de funcţii capabil să recunoască funcţia definită de
instrucţiunea de executat;
orologiu care distribuie în mod regulat impulsuri pentru a sincroniza
operaţiile elementare de efectuat în cursul derulării unei instrucţiuni;
circuite de comandă care permit elaborarea şi transmiterea comen-
zilor corespunzătoare operaţiilor elementare.

74. UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL

75. UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL
Un calculator electronic execută prelucrări pe baza unui program
înregistrat în memoria internă.
Programul constituie o secvenţă de instrucţiuni, scrise întrun limbaj
de programare, care definesc algoritmul de rezolvare a unei probleme.
Pentru a fi executate, aceste instrucţiuni trebuie transpuse în codul
calculatorului. Se derulează astfel operaţiile de interpretare sau compilare
şi editare de legături.
Instrucţiunile scrise în limbajul de programare sunt transformate în
instrucţiuni ce corespund setului de instrucţiuni specific calculatorului.

76. UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL
Instrucţiuni de transfer de date - deplasarea datelor dintr-o zonă în
alta (LOAD – cererea de încărcare a unui registru general de la conţinutul
unei locaţii de memorie; STORE – transferul conţinutului unui registru
jurnal într-o locaţie de memorie; MOVE – transferă conţinutul unui
registru în alt registru).
Instrucţiuni aritmetice şi logice care indică unităţii de comandă şi
control să solicite unităţii aritmetico-logice efectuarea anumitor operaţii
(ADD – adunare operanzi, AND – conjuncţie, OR – disjuncţie etc.).
Instrucţiuni de control prin care se dirijează modul de execuţie a
programelor (JUMP – salt în alt punct al algoritmului).

77. 1.4 EVOLUŢIA ŞI CLASIFICAREA CALCULATOARELOR ELECTRONICE
prima maşină de calculat - Wilhelm Shickart,
profesor de astronomie şi matematică, Universitatea din Tubingen.
a doua maşină de calculat a apărut în anii - Blaise Pascal
Charles Babbage de la Universitatea din Cambridge
(Marea Britanie) - maşina diferenţială
Charles Babbage proiectează şi construieşte maşina analitică.

78. Ciudăţenia lui Babbage
EVOLUŢIA ŞI CLASIFICAREA CALCULATOARE LOR ELECTRONICE
Ciudăţenia lui Babbage
Lucrările lui Babbage au influenţat pe viitorii
constructori ai maşinilor de calcul.
Dacă această maşină avea valenţele calculatoarelor
de astăzi înseamnă că ea era şi programabilă.
Primul ei programator şi primul din istorie este
matematicianul Ada Augusta, contesă de Lovelace,
fiica poetului Byron.

79. EVOLUŢIA ŞI CLASIFICAREA CALCULATOARELOR ELECTRONICE
La mijlocul secolului XIX apar lucrările lui George Boole (1848 –
The investigation of the Lows of Thought) care pun bazele unei algebre
speciale ce se va numi mai târziu “algebră booleană”.
1889, inventatorul american Herman Hollerith ( ) pune în
funcţiune, la Baltimore (SUA), prima maşină electromagnetică cu
cartele perforate. În 1890, a fost folosită la prelucrarea datelor la
recensământul populaţiei.
calculatorul electromecanic MARK I, realizat în SUA de un grup
de cercetători condus de Horward Aiken şi Claire Lake. Proiectarea
acestui “calculator secvenţial automat” a fost inspirată de maşina
analitică a lui Charles Babbage.

80. EVOLUŢIA ŞI CLASIFICAREA CALCULATOARELOR ELECTRONICE
Primul calculator electronic - E.N.I.A.C
1945 – Univ. Pennsylvania (SUA) - John W. Mauchly, John Presper Eckert
E.N.I.A.C tone, de tuburi electronice, de rezistori,
10000 de condensatori şi comutatoare

81. 1951 - comercializarea calculatoarelor electronice.
UNIVAC I (UNIVersal Automatic Computer) - primul calculator vândut
Biroului de Recensământ al SUA pentru suma de dolari

82. GENERAŢII DE CALCULATOARE
Parametri calculatoarelor electronice:
tipul circuitelor logice utilizate (tuburi electronice, tranzistori,
circuite integrate);
tipul şi dimensiunea memoriei interne;
tipul şi dimensiunea memoriei externe;
structura unităţii centrale;
viteza de prelucrare;
echipamentele periferice disponibile;
aria de utilizare;
preţul.

83. GENERAŢIA I
circuitele logice sunt realizate utilizând tuburile electronice;
memoria este de capacitate redusă ( cuvinte). Suport:
tamburul magnetic. Nu se făcea distincţia între memoria internă
şi memoria externă;
viteza de lucru era relativ scăzută: operaţii pe secundă;
programele erau scrise în cod maşină;
perifericele utilizate erau lente.

84. GENERAŢIA II
tranzistorii înlocuiesc tuburile electronice pentru circuitele logice
memoria sistemelor de calcul se separă în două componente
viteză sporită de lucru: mii şi sute de mii de operaţii pe secundă
fiabilitate sporită, preţuri de comercializare în scădere
raportul preţ/performanţe substanţial îmbunătăţit
apariţia de noi echipamente periferice şi perfecţionarea celor
existente
generalizarea utilizării sistemelor de operare
progrese notabile în domeniul programării calculatoarelor prin
utilizarea limbajelor de programare de nivel înalt

85. GENERAŢIA III
extinderea ariei de utilizare şi delimitarea unor clase distincte
de calculatoare
memorii ultrarapide care îmbunătăţesc performanţele memoriei
interne şi se apropie de ritmul de lucru al procesorului
extinderea prelucrărilor conversaţionale şi în timp real
perfecţionarea limbajelor de programare existente
aplicarea principiului microprogramării şi realizarea de firmware,
“software prin hardware”, adică programe speciale încorporate în
hardware.

86. GENERAŢIA IV
utilizarea memoriilor semiconductoare de tip MOS (Metal Oxide
Semiconductor) şi MOSFET (Metal Oxide Semiconductor Field Effect
Transistor) în locul memoriilor cu inele de ferită
optimizarea sistemelor de operare
progrese remarcabile în domeniul echipamentelor periferice
dezvoltarea reţelelor de calculatoare şi extinderea prelucrărilor
interactive
din punct de vedere structural apar calculatoare electronice cu mai
multe procesoare

87. GENERAŢIA V
1990….
Termenul de calculatoare din generaţia 5 a fost creat de japonezi pentru
a descrie o nouă generaţie de calculatoare bazate pe principiile inteligenţei
artificiale. Aceste calculatoare folosesc prelucrările paralele, noi principii
de organizare a memoriei interne, noi tipuri de operaţiuni microprogramate
şi limbaje de programare apropiate de limbajul natural.
Din aceste motive ele sunt considerate calculatoare electronice cu arhitectură
“non von Neumann” sau “post von Neumann”.
Realizează trecerea de la prelucrarea electronică a datelor la prelucrarea
inteligentă a cunoştinţelor. Se transformă în sisteme de prelucrare a
cunoştinţelor (KIPS – Knowledge Information Processing Systems).

88. supercalculatoare, mainframes, minicalculatoare
mărimea, viteza de lucru, costul
supercalculatoare, mainframes, minicalculatoare
microcalculatoare

89. Supercalculatoare
cele mai puternice, mai rapide şi mai scumpe calculatoare
utilizate în aplicaţii specializate, care solicită un volum foarte mare de
calcule matematice, precum: previziuni meteorologice, cercetări în
domeniul energiei nucleare, explorări petroliere, grafică şi animaţie
primul supercalculator - Cray-1 - firma Cray Research

90. Comanda unui supercalculator care va lucra cu o viteză de peste 1000
China va încearca să-şi surclaseze eternii rivali SUA şi Japonia prin
Comanda unui supercalculator care va lucra cu o viteză de peste 1000
De trilioane operaţii pe secundă.
China are în prezent 19
supercalculatoare.
sursa:

91. IBM Lider pe piaţa supercalculatoarelor
Domină net piaţa prin vinzarea a 259 din
top 500, urmat de HP
IBM Blue-Gene este cel mai rapid
Supercalculator din lume la ora actuală
Produs în colaborare cu Departamentul
Naţional de Energie şi Securitate Nucleară
SUA şi este instalat în Lawrence Livermore
National Laboratory (SUA)
Operează cu peste 136 de trilioane op-sec.
sursa:

92. Cel mai rapid computer din Europa...
Produs de IBM - MareNostrum - Barcelona
Supercomputing Centre (BSC)
Este utilizat pentru cercetare şi dezvoltare
în aerodinamică, biologie şi genetică
Viteza operaţiunilor pe secundă - 40 teraflops
Ca dimensiune este considerat micuţ în
comparaţie cu alte sisteme de acest gen:
425 m2, Kg şi consumă 630 Kw/oră.
sursa:

93. Mainframe
Cea mai simplă definiţie pentru mainframe este “un calculator mare”.
Puterea de calcul pemite prelucrarea zilnică a milioane de tranzacţii,
aplicaţii în cadrul liniilor aeriene, băncilor internaţionale, companiilor petro
liere şi burselor de valori.
Primii producători de mainframe-uri erau cunoscuţi sub numele de
“IBM şi cei 7 pitici”, fiind vorba de: IBM (evident), Burroughs, Control Data,
DE, Honywell, NCR, RCA şi Univac
Lider este IBM, competitori - Hitachi Data Systems şi Amdahl - produc
sisteme compatibile cu System/390 al IBM, şi Unisys, Sun şi Digital

94. Mainframe

95. System z9
IBM a lansat un mainframe nou, soluţia System z9, despre care
se susţine că a fost prima dintr-o generaţie de sisteme al căror obiectiv
este simplificarea managementului sistemelor şi stabilirea unui grad
superior de securitate.
Proiectul z9 reprezintă o investiţie de 1,2
Mld. USD, peste 5,000 dintre inginerii
companiei au lucrat mai bine de trei ani.

96. System z9 Poate procesa până la un mld. de tranzacţii
pe zi, ceea ce dublează practic capacitatea
sistemului IBM anterior, mainframe-ul z990.
Soluţia nouă include şi o cantitate dublă de
memorie în comparaţie cu z990, adică 512
GB şi reprezintă un mainframe complet
configurabil de 54 de sisteme, în
comparaţie cu cele numai 32 ale soluţiei
z990.

97. Minicalculatoare
un calculator de dimensiuni medii, ce funcţionează ca un sistem
multiutilizator - poate suporta până la câteva sute de utilizatori
primului sistem comercial PDP-1, Digital Equipment Corpora
tion (DEC). Sistemul costa numai $, un preţ destul de mic pentru
un calculator din vremea aceea.
1960 – consacrarea termenului de minicalculator (minicomputer)
atuurile minicalculatoarelor sunt: conectivitate, stabilitate, toleranţă la
erori, raport preţ/performanţe foarte bun
producători: Hewlett-Packard, IBM, Data General, Wang, Tandem,
Datapoint, Prime

98. Minicalculatoare

99. Top minicalculatoare DEC PDP and VAX series Data General Nova
Hewlett-Packard HP3000 series
Honeywell-Bull Level 6/DPS 6/DPS 6000 series
IBM midrange computers
Norsk Data Nord-1, Nord-10, and Nord-100
Prime Computer Prime 50 series
SDS SDS-92
"

100. Microcalculatoare Cele mai răspândite calculatoare electronice.
Un microcalculator este un calculator realizat în jurul unui microprocesor,
care constituie unitatea centrală de prelucrare.
Microprocesorul realizează funcţiunile unităţii de comandă şi control
(UCC) şi unităţii aritmetico-logice (UAL).
Dacă la microprocesor se adaugă dispozitive de alimentare cu energie
electrică, circuite de memorie şi circuite de interfaţă pentru EP
obţinem ceea ce numim un microcalculator.

101. Microcalculatoare PC-uri desktop care au unitatea de
sistem de formă paralelipipedică cu
baza mare jos.
PC-uri tower şi minitower (turn)
unitatea de sistem are forma unui turn.
După forma unităţii de sistem
laptop-uri, formă de geantă diplomat,
cu ecran plat, destinate călătoriilor sau
lucrului în afara biroului.

102. Laptop Laptop-urile au apărut în 1982, ca produs al GRiD Systems.
Perfecţionările au umărit ca direcţii:
reducerea greutăţii (1 – 3 Kg),
perfecţionarea tehnologiei de afişare (ecranul),
creşterea duratei de viaţă a bateriei,
amplificarea performanţelor sub aspectul puterii de calcul
(procesor, RAM, hard-disc, unităţi de disc flexibil şi optic).
Topul actual al producătorilor include:
Toshiba, Compaq, Acer, DEC, IBM , NEC, Fujitsu, Sony, Hewlett-Packard.

103. Modele Laptop
Model compatibil IBM cu touchpad
Model Macintosh (Apple)

104. Brand-uri Laptop Acer - TravelMate and Aspire
Alienware - Area 51m and Sentia
Voodoo PC - Envy
Apple Computer - iBook and PowerBook
ASUS
Averatec
Bacoc
Clevo
Compaq - EVO, Armada, and Presario
Dell - Inspiron and Latitude
ECS
Fujitsu Siemens - Lifebook
Gateway
Gericom
Hewlett Packard - HP Pavilion and HP Omnibook
Hypersonic
Lenovo - ThinkPad (Formerly manufactured by IBM)
Medion
NEC - VERSA
Panasonic - Toughbook
Sony - VAIO
Tadpole -- SPARCbook
Toshiba - Dynabook, Portege, Tecra, Satellite, Qosmio
Relion
Zyrex

105. Notebook- notepad, writing pad
firma NEC.
Greutate redusă la jumătate faţă de un laptop, încape într-o
servietă.

106. Palmtop 0,5 kg sau chiar mai puţin, pot fi ţinute în palmă,
ecranul are de cele mai multe ori numai 8 linii de afişare
utilizări în magazine sau depozite pentru memorarea stocurilor
sau a vânzărilor, datele respective fiind transmise la centrul de
prelucrare prin intermediul unei linii telefonice.
Producători: Hewlett-Packard, 3Com, NEC, Sony, Telxon, Intermec.

107. Personal Digital Assistant
PDA (Personal Digital Assistant) este un palmtop specializat în
stocarea numerelor de telefon, a programelor de întâlniri de lucru
şi a altor informaţii personale. Unele PDA-uri pot recunoaşte scrisul
de mână, pot avea fax, modem şi capacitaţi de comunicare Internet.
palmOne Tungsten T5

108. Personal Digital Assistant
Cele mai populare modele
BlackBerry
hp iPAQ Pocket PC (Originally Compaq iPAQ until HP merged in 2002)
Palm Pilot, Tungsten, LifeDrive, Treo and Zire
Sharp Wizard and Zaurus
Sony CLIÉ
Tapwave Zodiac
AlphaSmart Dana
Dell Axim
GMate Yopy
Fujitsu Siemens Loox 720
Apple Computer Newton

109. 1. 5 MICROCALCULATOARE
Calea microinformaticii (miniaturizare, costuri scăzute) a fost deschisă
de M.E. Hoff de la firma INTEL din SUA - a inventat primul micropro-
cesor (1971).
Structura standard a unui microcalculator cuprinde microprocesorul,
memoria de lucru (RAM), memoria specială (ROM), interfeţe pentru
periferice de I/E şi magistrale .

110. MICROCALCULATOARE

111. MICROCALCULATOARE
La microprocesor, cu rol de UCP, sunt conectate prin intermediul
magistralelor memoriile de tip ROM sau RAM şi circuitele de interfaţă
pentru a asigura legătura cu echipamentele periferice de I/E.
Magistralele (bus) au rolul de a asigura legăturile între componen-
tele microcalculatorului.
Magistrala de comenzi
Magistrala de date
Magistrala de adrese

112. MICROCALCULATOARE
Magistrala de date - ansamblu de 8, 16, 24, 32 sau mai multe
linii prin care tranzitează datele la şi de la microprocesor. Sunt trans-
portate instrucţiunile citite din memorie, datele de intrare, rezultatele
de stocat în memorie care ulterior vor fi transmise unităţii de ieşire.
Magistrala de adrese se referă la adresele la care sunt stocate sau de
la care sunt preluate datele din memorie. Magistrală unidirecţională
deoarece adresele sunt emise de un microprocesor pe baza decodificării
instrucţiunilor din program.
Magistrala de comenzi cuprinde de la 6 la 12 linii în funcţie de model
şi transportă semnalele de sincronizare şi control. Aceste semnale sunt
folosite de unitatea de comandă şi control.

113. MICROPROCESORUL
Circuit integrat complex ale cărui funcţii sunt comandate prin program.
Circuitul integrat reprezintă o pastilă semiconductoare (chip – în
engleză, puce – în franceză) pe care sunt realizate prin diferite tehnologii
de fabricaţie diode, tranzistori, condensatori şi rezistori, interconectate
eventual printr‑o reţea metalizată în scopul realizării unei funcţii specifice.
Pastila semiconductoare este introdusă într‑o capsulă de ceramică sau
din material plastic şi este prevăzută cu un set de terminale (pini)
metalice conectate la bornele de intrare, de ieşire şi de alimentare ale
circuitului existent.

114. Tipul circuitului integrat
MICROPROCESORUL
Tipul circuitului integrat
Nr. Componente
SSI (Small Scale Integration)
Până la 100
MSI (Medium Scale Integration)
100–3000
LSI (Large Scale Integration)
3000–100000
VLSI (Very Large Scale Integration) –
ULSI (Ultra Large Scale Integration)
peste

115. MICROPROCESORUL
Arhitectura CISC (Complex Intruction Set Computer) - specifică
procesoarelor cu un set complex de instrucţiuni, UCP recunoscând
aproximativ 200 de instrucţiuni. La ora actuală arhitecturile CISC
sunt cele mai răspândite.
După setul de instrucţiuni executate de UCP
Arhitectura RISC (Reduced Intruction Set Computer) - specifică
microprocesoarelor care recunosc un număr relativ limitat de
instrucţiuni. Deoarece instrucţiunile sunt simple execuţia lor este
foarte rapidă. Preţul redus şi viteza ridicată de execuţie a instrucţinilor
sunt parametri care le asigură expansiunea în viitor.

116. Performanţele microprocesoarelor lungimea cuvântului, mărimea magistralei, viteza de tact
Lungimea cuvântului este o măsură a numărului de biţi pe care procesorul
îl poate trata simultan
Mărimea magistralei determină numărul de biţi ce pot fi transportaţi
simultan. Microcalculatoarele utilizează de regulă magistralele de 8 respectiv
16, 32, 64, 128 biţi.
Viteza de tact reprezintă rata la care se execută operaţiile elementare
controlate de orologiu. Dacă la primele microprocesoare era de 1-2 MHz, la
ultimele microprocesoare a ajuns de ordinul GigaHz (1 GHz la Pentium III,
3.4 GHz la Pentium IV etc.).

117. ISTORIA MICROCALCULATOARELOR
1973, Franţa - primul microcalculator MICRAL, INTEL 8008
1975, MITS lansează primul microcalculator de pe piaţa americană –
ALTAIR 8800 – impropriu numit microcalculator (pachet de componente
(kit), pe care utilizatorul trebuia să le asambleze). Costul era de 439$ şi
s-au vândut 2000 de kituri în 1975.
SUA, Steve Jobs, electronist timid şi excentric, şi Stephen Wozniak
au construit într‑un garaj primul calculator personal Apple I. Ei înfiinţează
firma Apple Computer şi impun pe piaţă în 1977 un nou model Apple II,
care a avut un succes deosebit Se marchează astfel era microinformaticii.
Următorul model - Apple III - este fără succes comercial deosebit.

118. ISTORIA MICROCALCULATOARELOR
Microcalculatorul APPLE II

119. ISTORIA MICROCALCULATOARELOR
1980 a intrat în luptă IBM – "big blue" – care începe
construirea primului calculator personal al firmei.
1981 se impune pe piaţă noul produs IBM PC ce
devine, în scurt timp, un standard în lumea calcula-
toarelor personale.
La aceasta a contribuit şi faptul că firma a publicat
şi specificaţiile tehnice ale sistemului iar multe firme
vor începe să producă sisteme compatibile IBM PC

120. ISTORIA MICROCALCULATOARELOR
Firme precum Compaq, Toshiba, Hewlett Packard, DEC, DELL au realizat
microcalculatoare după aceleaşi principii şi care folosesc acelaşi software.
Calculatoarele compatibile IBM, numite şi clone au reuşit să cucerească piaţa
prin trei argumente: 1) performanţe identice, 2) aceeaşi calitate şi 3) preţ cu
cel puţin 15% mai mic.